Monday, November 19, 2007

Sa invatam ca nu (prea) mai exista … prieteni ?

Prieten -  persoana de incredere, confident , un frate de sange diferit. Cunoastem definitia (adevarata) a prietenului. E persoana care te sprijina , te ajuta , te sustine (atunci cand e nevoie, nu te sustine la greseli pt ca acela nu mai e prieten), e confersor si confident. Astazi sa ai prieteni implica ideea ed popularitate (asta cand ai nenumarati prieteni) Dar acei mii de prieteni sunt oare adevarati. Stii si tu raspunsul. E greu sa admiti dar asa e - nu sunt adevarati in sensul cuvantului. Sunt oameni “de ocazie”. Te distrezi cu ei dar cand ai nevoie de ei iti intorc spatele , inchid ochii. Sigur ai dat peste astfel de oameni. De unde ai certitudinea ca amica/amicul cel mai bun nu (folosesc o expresia argotica dar reprezentativa) “te face pe la spate”? Nu e de ajuns sa il cunosti “de o viata”. Un astfel de “prieten” te poate lasa la greu exact cand nu te astepti si va fi si mai dureroasa realizarea.
Intr-o societate ca cea din prezent nu poti sa mai ai incredere in nimeni. Cautam doar interesul , am uitat sa mai fim oameni si chiar daca ne amintim nu avem cum sa o mai facem. De ce sa mai fim oameni intr-o lume rea? Cui sa ii aratam bunavointa si atasament? Prietenilor… care nu exista (ca si prieteni adevarati). Mai devreme sau mai tarziu , inconstient urmam aceasta regula. Desii poate avem un fond bun ni-l modificam in urma unor mari deceptii sau pur si simplu intr-un mod superficial urmand asa zisul “spirit de turma”.
Inchei cu felicitari si respecte pt cei care au un prieten (adevarat) 

P.S: Gandeste-te mai bine daca  tovarasul tau e chiar de incredere…

Posted by CrisTina at 19:32:24 | Permalink | No Comments »

Monday, November 5, 2007

Pot sau nu pot? De fapt vreau cu adevarat sa pot?

Motivatia -  dupa cum bine stim este cheia succesului nostru, fie ca ne dam seama , fie ca nu. Acum (la 16- 17 ani) nu realizam cat de importanta e. DEX-ul o descrie ca pe “Totalitatea motivelor sau mobilurilor (conştiente sau nu) care determină pe cineva să efectueze o anumită acţiune sau să tindă spre anumite scopuri. – Din fr. motivation. ” Prefer sa o numesc (ceva mai flexibil) motorasul ce pune in functiune dorintele cele mai arzatoare.
Multi esuam… Nu stam sa ne gandim de ce ci cum sa remediem repede situatie. De ce? Traim intr-o lume prea grabita care isi lasa amprenta si in psihicul nostru, detarminand schimabarile acestea. O mica paranteza:[Yoghinii considerau ca cu cat un om este mai calm, mai putin grabit (si implicit ajunge sa isi micsoreze numarul de respiratii si batai de inima) cu atat el va trai mai mult si mai bine] Azi am uitat sa mai traim (cu adevarat), am uitat sa ne bucuram de ceea ce cu adevarat important… Uneori uitam cine suntem si facem lucruri in trecut catalogate cu sintagma “nicioadata” sau “nicicand”
Si atunci , revenind, unde ne e motivatia ? Unde ne e vointa? Pierdute intre zeci de ganduri care mai de care mai grabite sa preia controlul psihicului. Putem sa facem ceva daca o dorim cu adevarat. Impedimentul: suntem prea slabi sa vrem cu adevarat. Uitam sa fim atenti cu noi rezumandu-ne doar la placeri fizice(nu , nu in sensul religios) , uitand de fapt, ca totul porneste din noi. Daca nu suntem multumiti pe interior atunci aceste modificari vor avea repercusiuni atat la nivel comportamental cat si d. p.d.v al sanatatii fizice. (Ok, hai ca am dat-o stiintific rau de tot :P)
Asadar vointa noastra depinde mult de motivatie. Iar motivatia , la randul ei trebuie sa fie bine inradacinata pe suportul dorintelor. Dar ce ne facem cand desi dorintele sunt mai mult decat puternice insa motivatia “aluneca” pe ele? De ce? Pentru ca apare un dezechilibru emotional (mai bine zis psihologic) E un “ceva” acolo care tulbura ordinea fireasca a lucrurilor. In general in urma unei traume , soc , rememorari sau dezamagiri clacam si nu mai reusim sa ne motivam (ca pana atunci) sa continuam sa razbim “prin vant si furtuna” pt. a ne atinge scopul. Deci , cand iti propui ceva si simti ca vrei “sa iti iei lumea in cap”, nu mai rezisti sa lupti, nu mai gasesti scopul sa continui , nu uita sa cauti in urma sa vezi care este elementul ce ti-a instaurat aceste sentimente. Nu renunta! Desi e greu si vrei sa lasi totul balta , nu o fa! Vizualizeaza victoria (fie ca e vorba de meciul de baschet, de dieta dusa la capat cu succes sau de respectul castigt in fata anumitor persoane) , incarca-te cu putin optimism (chiar daca astazi ai gresit) si ridica-te sin nou, ia-o de la capat printre bune si rele, caci daca nu ar fii rele cum ai putea deosebi BINELE  de RAU?

Posted by CrisTina at 19:55:22 | Permalink | No Comments »

Wednesday, October 31, 2007

Povestea unui urat

“Frumusetea este armonia lucrurilor” (Heraclit). As completa ca mai este si o dulce esenta de pelin, o arma cu 2 taisuri, o mita naturala si legala, de multe ori involuntara. Da, categoric, sa fii frumos e cu adevarat un dar de care trebuie sa sti cum sa te bucuri. Fireste, fiecare fiinta cauta ce e mai bun , mai inzestrat. Ca oameni , evoluati , cautam de fapt aceeasri forma de bunastare . Aspiram spre frumosete, o asociem cu perfectiunea. E atat de importanta incat devine o carte de vizita, uneori o mita ce bucura ochii privitorului, afectandu-i (in mod favorabil), de exemplu decizia sau parerea. Aceasta superficialitate ne este caracterisitica , suntem atrasi de placerea fizica si mai apoi ne gandim la bunastarea psihica.
Uratul devine un simbol asociat si cu o personalitate (de cele mi multe ori, dar nu mereu) urata. Acest Hefaistos intruchipeaza ori raul, ori vreun zeu ori vreo fiinta inzestrata cu remarcabile calitati morale in incercarea de a le compensa pe cele fizice. Uratul e “imbatat” cu “dulcea esenta de pelin”. O cauta, o invidiaza, o doreste nespus de mult, e dependent de ea, dar nu poate sa o guste, sa o savureze … E ca un orb in plina zi, ca un surd incapabil sa auda glasul instrumentelor, ca un muribund printre vii…
Ravneste insetat la ea si in final ajunge sa isi aline amaraciunea  si regretul tot cu propria-i suferina.
Uratul e atat de profund miscat incat naste in el adevarate revolte, stari si sentimente contradictorii. Lacrimi nu varsa, sau daca a varsat deja si-a “secat” izvorul. Acum e rece , e de neclintit, impenetrabil la suprafata, fragil si plapand la interior, insa. Stie (din experienta) ca nu trebuie sa isi (mai) dezvaluie grijile si parerile caci ele asteapta sa devina prada gata de insfacat …
Uratul se conformeaza, poate pare chiar impacat cu sine dar lipsa de incredere tradeaza din cand in cand furia si revolta ce se ascund de fapt in el . Nu, nu uita. Nu are cum sa uite ce este din punct de vedere fizic, fiind inconjurat de atatea “piedici intepatoare”.
Ce este, azi uratul? E un inadaptat, un subdezvoltat, un element situat la baza cananonului de frumusete. E un permanent visator, se minte si se amageste, se incurajeaza, se prabuseste . Dar de ce atata pasiune si fixatie  pentru aceasta trasatura , care pana la urma  este superficiala ? De ce atata durere si suferinta cand conteaza doar inzestrarea psihica. Nu suntem rationali, nu apreciem suficient ceea ce ar trebui apreciat cu adevarat? Ba da, dar explicatia gandirii noastre este simpla - Suntem OAMENI.

Posted by CrisTina at 20:05:29 | Permalink | No Comments »

Sunday, October 28, 2007

Nu imi place…

Nu imi place sa fiu acuzata pe nedrept.Daca se intampla atunci “explodez” ca sa imi fac dreptate (bine nu devin furioasa vizibil, dar …nu inseamna ca nu sunt!) Asa cum a fost cu intamplarea cu “marele” director din “multiprotejata si extrasecurizata” Cuza. Eu si colega- mea suntem duse la “marele sef” de o doaman profesoara exagerat de “amabila” (sa nu o numesc altfel) cu precizarea “Le-am prins in baia baietilor, nu stiu ce faceau” Ce puteam sa face in baia care  e COMUNA. “Marele sef” nu asculta nicio explicatie si urla sa scriem o blestemata de declaratie. Nu, nu am scris! Am dreptul sa imi spun versiunea: o spunem eu si G-Girl si se mai linisteste “domnul” direcor. I-auzi ca ne exmatriculeaza el …pai de ce ca ma usuram in baia din Cuza , dece ca niste idioti se luasera de noi cu 1 min inainte s vina profa, ca tocmai noi nu fumam? Rapunsul: Suntem in Romania…
Continuam… nu imi place minciuna si “periatul”. Urasc sa ma fals complimenteze cineva. Mai bine nu mai zice nimic, sau, si mai simplu spune adevarul, oricare ar fi el…
Nu imi place sa ivat (logic, cui ii place) sa scriu pt. materii de cacat (pfoaah ce exprimare neacademica!!!) care nu imi vor folosii in viata
Nu imi place ca stau 7 ore pe scaun de imi amoarte fundu’
Nu imi plac florile de nicio culoare… Inutile, trecatoare si pe deasupra SCUMPE. Baaaahh, pai in loc sa iau 3 trandafiri imi iau un tricou….  Mentionez , ca totusi am niste flori care …nu imi dispalc: cactusii.
Nu imi plac tancii sub 5 -  6 ani. Ma enerveaza la culme urletelel infernale (care apropo au mai multi decibeli decat sunetul facut de un pickammer) si balele care le curg din gura. Mai sunt pe deasupra mototoliti si giuguliti de toate fomeile :))))
Nu imi plac fetele (si zic fete pt ca de obicei ele fac asta) care sunt mega narcisiste , sau care isi schimba complet imagine doar pt ca le place un tip… Cel mai idiot lucru pe care poti sa il faci, sa iti depreciezi imaginea pentru unul caruia e posibil sa nu ii pese… ironic si amuzant pentru cei din exterior
Nu suport manelele si reprezentantiii lor slinosi, burtosi , celulitici, parosi si INCULTI , dar culmeam, plini de ”bistari”, ca de! daca e omu’ talentat si muncitor de aia si castiga! (Nu, nu am nimic cu cei care asculta menele, de multe ori se dovedesc “victime”(desi e cam dur termenul) ale acestui … subgen muzical.
Cam astea nu imi plac… o sa revin si cu ce imi place :)

Ce imi place….
Imi place sa fac sport (la nebunie) In special tae bo, kick boxing sau aerobic, orice tip de antrenament cardio care implica energie=> for me pilates is borring . Fac sport de placere, pt ca imi induce o stare generala de bine (normal la nivelul creierului, in urma a minim 20 de min de efort fizic se faciliteaza eliminarea endorfinei si dopaminei - hormoni ai fericirii)
Imi place sa ies afara. Nu sunt fan stat 10 ore in fata unui monitor sau a unui TV. Prefer sa ies din casa , sa merg ,sa simt ca am picioare
Imi place sa citesc carti de filozofie, studii parapsihologice sau carti realizate pe teme nedefinite, nu prea cunscute sau misterioase (gen OZN - uri …) Imi plac cartile de aventura, SF, thrillere-horror
Filme - horror movies (yeahh, the best) si comedii (ce opozitie :)
Muzica pe care o ascult trebuie sa aiba mesaj (nu o lalaiala pop sau dance) Desi, recunosc ca uneori ascult si genul de melodii comerciale (fara mesaje substantiale) -  mai ales atunci cand fac sport pt ca sunt ritmate.
Ca hobby-uri am desenul (nu pictura , desen in umbre, alb - negru, nu imi place sa folosesc culori) compun maxime si normal…. activitatea fizica :)))

Detalii:
Culoari preferate (nu d.p.d.v vestimentar): rosu, albastru inchis si deschis
Stil vestimentar adoptat - clar sport, (prea) simplu uneori. Fara nici un fel de intentie de a atrage atentia asupra “curburilor” corpului.
Anotimp preferat - vara si iarna (in egala masura)
Mancare preferata : mancare organica (cat mai putin procesata si naturala) fructe (nectarine :))))), portocale , cirese) salata verde, peste,omleta si …dulciuri (binecuvantata ciocolata)
Calitati pe care le apreciez la o persoana - increderea,umorul, sinceritatea, modestia (in sensul ca nu da pe afara de exces de narcisism ,mai ales atunci cand nu e cazul) punctualitatea.
Mesaj promovat - Ceea ce tine de domeniul nutritiei sanatoase pentru asigurarea unei vieti bune.

.

Posted by CrisTina at 20:25:53 | Permalink | No Comments »

Cine sunt si… de ce ?

Sunt o fata, sunt doar eu, Cristina. Imi place sa cuget uneori (nu , nu sa fixez cu privirea un perete si sa raman asa ore intregi). Am probabil o predilectie spre meditatie. Din cauza asta inventez maxime (stiti voi, cugetari, aforisme)
Imi place sa traiesc, nu sa urmez aceiasi ordine plictisitor de cotidina (asa cum fac de fel: sculat - scoala - venit -culcat - iar sculat… ) Evadez in weekend, acum da! Asta e concluzia la care am ajuns: sa traiesc viata! Uneori devin irecuperabil de pesimista, alteori sunt cea mai nepasatoare fiinta. Daca ar fi sa ma autocaracterizez , m-as descrie ca pe cea mai rece si indiferenta persoana. Nu ma intelegeti gresit. Rece si nepasatoare doar cand e cazul… in rest imi place sa fiu inconjurata de prieteni. Acum vad ce sunt si adevaratii prieteni, cat difera notiunea de prietenie in functie de etapele vietii.

Ei… ciudata sau excentrica…. Let’s just say I’m a freak, when I have to be
P.S: This doesn’t bother me at all.

Posted by CrisTina at 20:04:13 | Permalink | No Comments »