Thursday, December 27, 2007

What if…?

Ce ar fi fost daca… ?
De multe ori gandurile noastre incep (sau se incheie) cu aceasta intrebare. Sa vorbim putin despre timp. Ca si fiinte umane ne punem intrebari ce tin de timp. Insusi timpul l-am “divizat”, avem ciclul ireversibil “trecut - prezent - viitor”, am inventat ceasuri, cunoastem notiunea de “an”, “ora”, “secunda” etc. Dar de fapt, ce e timpul? In filozofie intalnim ideea referitoare la faptul ca (citez) “nu exista trecut, prezent sau viitor”. Luand-o logic asa este. Trecut nu exista pt. ca e ceva ce a trecut si nu mai e, viitor - vorbim de ceva ce inca nu exista (si nu avem certitudinea ca acel viitor o sa existe - de exemplu nu am certitudinea ca desi in orar am prima ora matematica, chiar voi face ora de matematica) iar prezentul e atat de scurt incat nu il “constientizam”. Timpul , in sensul cel mai comun folosit, reprezinta o perioada limitata din existenta noastra segmentata, matematizata , impartita dupa reguli. Natura fiintei umane cere ordine. Vedem un lemn, o bucata cu forma neregulata care nu reprezinta ceva anume, insa o asociem cu un chip, cu un obiect etc. Norii - nu intruchipeaza iepurasi, fete zambitoare sau caini, noi vrem sa ii vedem asa.
Revenind la “Ce ar fi fost daca…?” De multe ori ne imaginam ce intorsatura ar fi fost in timp daca anumite lucruri (nu) s-ar fi intamplat. De cele mai multe ori ne intrebam astfel in urma un esec sau a unei dezamagiri. Atunci cand cautam solutii sau diferite rezolvari tindem sa ne intrebam acest lucru. Cum ar fi fost daca anumite persoane nu ar fi existat, daca anumite fapte nu s-ar fi intamplat, daca anumiti oameni nu ar fi murit, daca as fi trait acum X ani… daca nu as fi avut alt corp? Sunt intrebari care se ivesc in mintea noastra la un anumit moment al existentei noastre. Mai ales atunci cand observam o discrepanta intre trecut prezent, discrepanta datorata de cele mai multe ori unor fapte sau evenimente car ne-au afectat intr-un fel sau altul existenta. De exemplu: fratele mai mare s-ar putea intreba: “Cum ar fi fost daca fratele  meu (mai mic, normal) nu ar fi existat? Dormeam acum singur in camera? Aveam eu toate jucariile?
Acest exemplu nu face decat sa usureze intelegerea acestui text, care poate parea dificil de inteles tocmai datorita stilului poate prea general. Tu te-ai gandit ce ar fi fost daca…?
Posted by CrisTina at 15:25:31 | Permalink | Comments (4)

Friday, December 21, 2007

Din seria MAXIME si AFORISME PERSONALE…

Una dintre pasiunile mele e sa inventez maxime. “Inventez” e totusi un termen prea abstract si parca superficial pentru acest tip de… hobby. Deci cuget asupra unor probleme generale sau a unor exemple si las sa “curga” cuvintele…
Sa incepem cu una in engleza…

  • If you want permanent joy accept everything around you . Don’t think deeply! This will ruin everything showing the real face of the things.
  • Let’s show kindness to those who destroy us through their actions and burry us through their words, shall we?
  • Ugliness in the eyes of beautiness is laughable. Beautyness in the eyes of ugliness is painful…
  • Merita sa fi bun cu cine iti arata bunatate, dar astazi daca ar fi sa urmam regula, ar trebui sa fim niste fiare nemiloase. Urmeaz-o si te vei conforma societatii, incalc-o si curata-ti constiinta!
  • Poti fi o fiara insetata de sange, un sarpe veninos dar niciodata nu vei reusi sa ranesti mai mult decat un om
  • Ca sa faci rau cuiva nu trebuie sa te inspiri de niciunde altundeva decat din propria existenta. E de ajuns sa fi om ca sa ii poti ranii pe ceilalti…
  • Inchide ochii, priveste-te pste un deceniu. Daca nu iti place ceea ce vezi schimba ceva la tine. Daca iti place ce vezi gandeste-te mai bine cate ai schimbat pentru asta.
    Nu faptele in sine, caci ele se sterg, nu pozele caci ele se pierd, ci amintirile te pot dobori cand nici nu te astepti.
  • World is just black and white. Only through our eyes it becomes coloured…
  • Frumusetea e un dar si un blestem totodata. E un dar pentru posesori si un blestem pentru cei mai … putin norocosi…


Posted by CrisTina at 15:22:20 | Permalink | Comments (5)

Sunday, December 2, 2007

Complexele umane - multiple si frecvente

Complexele - sunt asa zisele defecte care determina un sentiment (si uneori si o atitudine) de inferioritate. Complexul ia de cele mai multe ori forma de inferioritate si este de fapt o stare psihica , o stare latenta care declanseaza sentimente de inferioritate. La prima vedere pare ceva simplu,usor de rezolvat. De fapt eliminarea acestora nu este chiar asa usoara. Complexele pot avea repercusiuni pozitive, in sensul ca devin piste motivationale care faciliteaza efectuarea unei anumite activitati in scopul imbunatatirii ei (Exemplul des intalnit: Invat mai mult ca sa arat ca pot mai mult decat colegul / a). Insa complexele pot influenta negativ o persoana. Dictionarul de psihologie ofera in acest caz o explicatie pentru cazuri mai profunde. Cand o persoana este (prea) marcata de complexele ei de inferioritate , acestea au un efect ,in multe cazuri,  destul de observabil asupra acesteia. Ele pot determina modificari comportamentale si chiar influentarea conceptiilor si parerilor anterioare ale respectivei persoane. Poate unul dintre cele mai intalnite cazuri este cel al slabirii. Fata plinuta, de-a dreptul complexata decide sa slabeasca apeland la metode “hitleriste” , pana ce fara sa isi dea seama poate trece pragul devenind anorexica sau bulimica. Mai mult isi schimba radical conceptia despre viata, prioritatea ei devenind “satisfacerea” cantarului si incadrarea in canonul (personal) de frumusete. In general aceste complexe modifica vizibil atitudinea si comportamentul unui om in sensul ca acesta devine mai pesimist, negativist si extremist. (Studiile arata ca femeile cu varsta intre 14 si 30 sunt cele mai predispuse la anorexie si bulimie)
Dar care este de fapt cauza acestor complexe? Nemultumirea de sine, neinzestrarea de la natura, sau societatea actuala? Este clar ca societatea are o influenta majora. Putem observa schimbar semnificative atat in randul mentalitatii umane cat si in randul mai multor elemente (obiceiuri , canoane de frumusete, ideea de egalitate etc.) Toate ne influenteaza, ne indoctrineaza idei si pareri care se pliaza pe deficitele (fizice si psihice) ale fiecaruia dintre noi determinand asa zisele complexe. Nemultumirea de sine este normal o cauza. Faptul ca nu esti lasat asa cum vrei este dureros, chiar mai dureros decat se vede sau se crede. Intr-o societate in care suntem bombardati cu mesaje ce promoveaza tot mai mult produsele ei aceasta incapacitate (de a fi asa cum vrei ) se resimte la tot pasul.
Aproximativ 90% din populatia mondiala are cel putin un complex. La unii este mai evident (asa il considera , ii dau mai multa atentie), la altii este doar un fleac.  Inca din vremurile cunoasterii ca fiinta rational si capabila de actiuni mai evoluate decat hranire si perpetuarea speciei, omul a cautat si incercat se redea ideea perfectiunii. De-a lungul istoriei au existat perioade filozofice, artistice (precum Iluminismul, Renasterea) in care perfectiunea era reprezentata dintr-un punct de vedere sau altul (de exemplu se considera perfect omul rational, invatat sau femeile cu forme rubensiene). Astazi , de fapt trecem printr-o noua epoca a perfectiunii . Istoria demonstreaza ca este un perpetuum continuu, totul se repeta. Numai ca perfectiunea astazi inseamana silicoane, 90-60-90 si capacitatea de a “scapa basma curata fraierind pe cine se poate” si castigand bani din… nimic…
Posted by CrisTina at 20:06:42 | Permalink | Comments (4)