Tuesday, November 27, 2007

Lumea … astazi

Ce e lumea astazi? Parerea mea: exista 2 posibilitati.
La nivel superficial lumea e mult mai buna ca in trecut. Oamenii sunt deschisi la noi oportunitati si ideei, mai flexibili, mai sociabili si mult mai independenti. Asta e , normal partea roz, sau viziunea opaca sa zicem asa.
Privita in detaliu, lumea are o nuanta ceva mai negativa. Suna de-a dreptul dezamagitor insa suntem o rasa de profitori, materialisti si nu in ultimul rand cei mai distructivi. Banii ne guverneaza, placera personala este o prioritate si nu ne mai pasa de nimic din jur atata timp cat nu primim nimic in schimb de la acel ceva. Sistemul recompensei nu mai este o caracteristica puerila ci acum, adaptat a devenit mai mult decat o obisnuinta inofensiva. Sa luam un exemplu : Oferim ajutorul unei persoane numai daca avem ceva de castigat de pe urma ei. Cea mai cunoscuta exemplificare: Suntem politicosi cu profesorii (desii de multe ori ne vine sa le adresam cuvinte nu tocmai “academice”) sperand sa nu stricam relatia cu ei pentru ca ne pasa notele. Sunt si multe alte exemple : de la celebra casatorie dintre milionarul schizofrenic trecut de jumatate de secol si tinerica de 18 - 19 ani , frumoasa si … desteapta (in sensul ca s-a orientat bine cu privire la “prada” pe care a pus mana) .
“Prieteni” de ani te uita intr-un moment in care nici nu te astepti. Brusc, iti sunt straini. Iar pentru ei nu mai esti decat un alt om , obisnuit , fara nici un trecut de amintiri in spate. Mame avorteaza copii nedoriti, conceputi in momente de neglijenta si aruncati cu acelasi sentiment de neutralitate. Daca se mai intampla, nu ezita sa o faca a doua oara, caci ele devin demiurgii nenascutilor atat d.p.d.v fizic precum si d.p.d.v. decizional.  Criminali ucid semeni pentru un pumn de bani. Copii isi abandoneaza parintii in azile ca pe animale date la adapost. Politicieni iau ca mita carnati si slanina. Analfabeti ocupa functii care poate , in mod cinstit, ar fi fost ale oamenilor care au pierdut ani buni studind.
Fi bun cu cine e om cu tine! Cam asa suna proverbul. Adevarat, nu? Hai sa aratam bunatate semenilor caci asa e … uman. Mai e valabil in zilele de astazi? Nu prea. Hai sa urmam totusi regula. Hai sa fim buni cu cei care ne intorc spatele. Sa fim buni cu cei care ne pun bete in roate, cu cei care se prefac a ne fii prieteni pentru a putea mai tarziu sa dea lovitura “sub centura”. Sa fim buni cu cei care ne prin simple fapte ne ruineaza, prin cuvinte ne ingroapa.
Toate sunt doar cateva exemple din ceea ce am ajuns astazi, ca oameni. Sa fie oare societatea de vina? Posibil. Dar toate pornesc de la noi. Noi avem puterea sa spunem DA sau NU, sa ne opunem , sa contrazicem , sa acceptam. Vom putea face asta numai cand ne vom cunoaste si intelege mai bine prioritatile si valorile. Pana atunci o sa dureze mult si bine.
Posted by CrisTina at 19:23:41 | Permalink | Comments (5)

Monday, November 19, 2007

Sa invatam ca nu (prea) mai exista … prieteni ?

Prieten -  persoana de incredere, confident , un frate de sange diferit. Cunoastem definitia (adevarata) a prietenului. E persoana care te sprijina , te ajuta , te sustine (atunci cand e nevoie, nu te sustine la greseli pt ca acela nu mai e prieten), e confersor si confident. Astazi sa ai prieteni implica ideea ed popularitate (asta cand ai nenumarati prieteni) Dar acei mii de prieteni sunt oare adevarati. Stii si tu raspunsul. E greu sa admiti dar asa e - nu sunt adevarati in sensul cuvantului. Sunt oameni “de ocazie”. Te distrezi cu ei dar cand ai nevoie de ei iti intorc spatele , inchid ochii. Sigur ai dat peste astfel de oameni. De unde ai certitudinea ca amica/amicul cel mai bun nu (folosesc o expresia argotica dar reprezentativa) “te face pe la spate”? Nu e de ajuns sa il cunosti “de o viata”. Un astfel de “prieten” te poate lasa la greu exact cand nu te astepti si va fi si mai dureroasa realizarea.
Intr-o societate ca cea din prezent nu poti sa mai ai incredere in nimeni. Cautam doar interesul , am uitat sa mai fim oameni si chiar daca ne amintim nu avem cum sa o mai facem. De ce sa mai fim oameni intr-o lume rea? Cui sa ii aratam bunavointa si atasament? Prietenilor… care nu exista (ca si prieteni adevarati). Mai devreme sau mai tarziu , inconstient urmam aceasta regula. Desii poate avem un fond bun ni-l modificam in urma unor mari deceptii sau pur si simplu intr-un mod superficial urmand asa zisul “spirit de turma”.
Inchei cu felicitari si respecte pt cei care au un prieten (adevarat) 

P.S: Gandeste-te mai bine daca  tovarasul tau e chiar de incredere…

Posted by CrisTina at 19:32:24 | Permalink | No Comments »

Monday, November 5, 2007

Pot sau nu pot? De fapt vreau cu adevarat sa pot?

Motivatia -  dupa cum bine stim este cheia succesului nostru, fie ca ne dam seama , fie ca nu. Acum (la 16- 17 ani) nu realizam cat de importanta e. DEX-ul o descrie ca pe “Totalitatea motivelor sau mobilurilor (conştiente sau nu) care determină pe cineva să efectueze o anumită acţiune sau să tindă spre anumite scopuri. – Din fr. motivation. ” Prefer sa o numesc (ceva mai flexibil) motorasul ce pune in functiune dorintele cele mai arzatoare.
Multi esuam… Nu stam sa ne gandim de ce ci cum sa remediem repede situatie. De ce? Traim intr-o lume prea grabita care isi lasa amprenta si in psihicul nostru, detarminand schimabarile acestea. O mica paranteza:[Yoghinii considerau ca cu cat un om este mai calm, mai putin grabit (si implicit ajunge sa isi micsoreze numarul de respiratii si batai de inima) cu atat el va trai mai mult si mai bine] Azi am uitat sa mai traim (cu adevarat), am uitat sa ne bucuram de ceea ce cu adevarat important… Uneori uitam cine suntem si facem lucruri in trecut catalogate cu sintagma “nicioadata” sau “nicicand”
Si atunci , revenind, unde ne e motivatia ? Unde ne e vointa? Pierdute intre zeci de ganduri care mai de care mai grabite sa preia controlul psihicului. Putem sa facem ceva daca o dorim cu adevarat. Impedimentul: suntem prea slabi sa vrem cu adevarat. Uitam sa fim atenti cu noi rezumandu-ne doar la placeri fizice(nu , nu in sensul religios) , uitand de fapt, ca totul porneste din noi. Daca nu suntem multumiti pe interior atunci aceste modificari vor avea repercusiuni atat la nivel comportamental cat si d. p.d.v al sanatatii fizice. (Ok, hai ca am dat-o stiintific rau de tot :P)
Asadar vointa noastra depinde mult de motivatie. Iar motivatia , la randul ei trebuie sa fie bine inradacinata pe suportul dorintelor. Dar ce ne facem cand desi dorintele sunt mai mult decat puternice insa motivatia “aluneca” pe ele? De ce? Pentru ca apare un dezechilibru emotional (mai bine zis psihologic) E un “ceva” acolo care tulbura ordinea fireasca a lucrurilor. In general in urma unei traume , soc , rememorari sau dezamagiri clacam si nu mai reusim sa ne motivam (ca pana atunci) sa continuam sa razbim “prin vant si furtuna” pt. a ne atinge scopul. Deci , cand iti propui ceva si simti ca vrei “sa iti iei lumea in cap”, nu mai rezisti sa lupti, nu mai gasesti scopul sa continui , nu uita sa cauti in urma sa vezi care este elementul ce ti-a instaurat aceste sentimente. Nu renunta! Desi e greu si vrei sa lasi totul balta , nu o fa! Vizualizeaza victoria (fie ca e vorba de meciul de baschet, de dieta dusa la capat cu succes sau de respectul castigt in fata anumitor persoane) , incarca-te cu putin optimism (chiar daca astazi ai gresit) si ridica-te sin nou, ia-o de la capat printre bune si rele, caci daca nu ar fii rele cum ai putea deosebi BINELE  de RAU?

Posted by CrisTina at 19:55:22 | Permalink | No Comments »