Povestea unui urat
“Frumusetea este armonia lucrurilor” (Heraclit). As completa ca mai este si o dulce esenta de pelin, o arma cu 2 taisuri, o mita naturala si legala, de multe ori involuntara. Da, categoric, sa fii frumos e cu adevarat un dar de care trebuie sa sti cum sa te bucuri. Fireste, fiecare fiinta cauta ce e mai bun , mai inzestrat. Ca oameni , evoluati , cautam de fapt aceeasri forma de bunastare . Aspiram spre frumosete, o asociem cu perfectiunea. E atat de importanta incat devine o carte de vizita, uneori o mita ce bucura ochii privitorului, afectandu-i (in mod favorabil), de exemplu decizia sau parerea. Aceasta superficialitate ne este caracterisitica , suntem atrasi de placerea fizica si mai apoi ne gandim la bunastarea psihica.
Uratul devine un simbol asociat si cu o personalitate (de cele mi multe ori, dar nu mereu) urata. Acest Hefaistos intruchipeaza ori raul, ori vreun zeu ori vreo fiinta inzestrata cu remarcabile calitati morale in incercarea de a le compensa pe cele fizice. Uratul e “imbatat” cu “dulcea esenta de pelin”. O cauta, o invidiaza, o doreste nespus de mult, e dependent de ea, dar nu poate sa o guste, sa o savureze … E ca un orb in plina zi, ca un surd incapabil sa auda glasul instrumentelor, ca un muribund printre vii…
Ravneste insetat la ea si in final ajunge sa isi aline amaraciunea si regretul tot cu propria-i suferina.
Uratul e atat de profund miscat incat naste in el adevarate revolte, stari si sentimente contradictorii. Lacrimi nu varsa, sau daca a varsat deja si-a “secat” izvorul. Acum e rece , e de neclintit, impenetrabil la suprafata, fragil si plapand la interior, insa. Stie (din experienta) ca nu trebuie sa isi (mai) dezvaluie grijile si parerile caci ele asteapta sa devina prada gata de insfacat …
Uratul se conformeaza, poate pare chiar impacat cu sine dar lipsa de incredere tradeaza din cand in cand furia si revolta ce se ascund de fapt in el . Nu, nu uita. Nu are cum sa uite ce este din punct de vedere fizic, fiind inconjurat de atatea “piedici intepatoare”.
Ce este, azi uratul? E un inadaptat, un subdezvoltat, un element situat la baza cananonului de frumusete. E un permanent visator, se minte si se amageste, se incurajeaza, se prabuseste . Dar de ce atata pasiune si fixatie pentru aceasta trasatura , care pana la urma este superficiala ? De ce atata durere si suferinta cand conteaza doar inzestrarea psihica. Nu suntem rationali, nu apreciem suficient ceea ce ar trebui apreciat cu adevarat? Ba da, dar explicatia gandirii noastre este simpla - Suntem OAMENI.