Sunday, April 27, 2008

Cand ma fac mare vreau sa NU devin…

Majoritatea ne propunem sa ne imbunatatim viata : aspiram la un viitor favorabil, o meserie profitabila si placuta, o masina, o casa, o familie etc. Din pacate multi isi rateaza viata din cauza unor piedici mai mult sau mai putin (aparent) banale. Iata deci un mic ghid “How you mustn’t become”

Daca esti fata iti poti rata viitorul daca:

- devi o gospodina “neinfricata” preocupata numai de gatit, barfulite cu vecinele si ultimele trend-uri in materie de moda (la sorturile de bucatarie)
- mama ultradedeicata - Cu toti am observat “mamicile” care isi leagana lenes soldurile extrapolate, inghesuite in fosta pereche de pantaloni de trening pana nu demult larguti ce imping la carucioare cu “micuti” imbuibati cu lapte praf si piureuri ecologice.
- eterna “creduo-romantica” - Sa indrugi verzi si uscate prietenelor despre printul pe calul alb,casa de pe malul marii si copiii albi ca spuma laptelui pe care ti-i doresti nu e chiar o solutie de viitor. Mai bine indrugi verzi si uscate la un interviu - acolo macare exista o probabilitate de implinire a unui vis mai mult decat nocturn.

Daca esti baiat iti poti rata viitorul daca:

- prelungesti prea mult perioada “smecherasului” - Ok, toti trecem printr-o asemenea faza cand incercam marea cu degetul, sunt mai mult sau mai putin populari, lansam tendinte, insa sa fim seriosi tipul de 30 de ani care se da mare rapper in cluburi unde se asculta manele nu mai are nici un haz.
- refuzi sa te ingrijesti de sanatatea ta. Mananci dezordonat, dormi haotic, consumi alcool prea des, te-ai imprietenit prea mult cu TV-ul sau PC-ul, eviti vizitele la medic sau la dentist pe motiv “ca nu e grav” - pe scurt duci o viata dezordonata. Asta te va costa mai devreme sau mai tarziu, poate la 30 de ani , poate la 50 dar retine, nimeni nu scapa de raul pe care si-l face singur.
- ai inca vechea conceptie despre viata, societate, femeie - Nu esti facut sa ti se dea totul pe tava doar pentru ca inca nu ai 18 ani, asa cum nici femeia nu e facuta numai sa stea “la cratita” si sa faca copii. Asemenea conceptii invechite nu sunt privite prea bine astazi sau nu ar trebui.

Ai in plan vreunul dintre telurile mai sus mentionate? Daca da, ia-o de la capat cu replica “Cand ma fac mare vreau sa devin (cu adevarat)…” Retine, un om o poate rosti toata viata, indiferent de varsta caci omul cat traieste invata, e “mic” atunci cand nu e initiat si “mare” cand isi atinge scopul…

Posted by CrisTina in 18:33:55 | Permalink | Comments (5)

Thursday, April 3, 2008

Sa gustam viata “bucata cu bucata”

Deviza arhicunoscuta “Carpe diem” sta astazi pe buzele si in mintile ,multor oameni care de fapt o folosesc (total!) gresit.
Un om fericit “gusta viata bucata cu bucata” (sa citam din reclame).Pana aici toate bune si frumoase. Dar problema sta in modul in care”gusta” viata. Astazi majoritatea sunt de parere ca pentru a-ti trai viata cu adevarat trebuie sa dai frau liber (tuturor) dorintelor: iti vine sa mananci pana vomiti, mananci ca doar ce e rau in a te satura, doar e o bucurie, ai chef sa il iei peste picior pe colegul ochelarist, o faci, ca se prinde si el ca glumesti (chiar daca asta i-ar fi pus capac si s-ar fi adaugat peste sute de alte probleme si tulburari “invechite”)
“Micile” placeri ce fac viata frumoasa nu se opresc aici. The big bites are about to come:iti vine sa fumezi, fumezi,doar pentru ca asa decizi tu, iti vine sa bei pana nu mai poti, bei (ca doar iti traiesti viata, ce Dumnezeu), vrei sa incerci “senzati tari” tragi un pic pe nas sau bagi un “strop” in vena,asa de “gust” ca sa ai ce sa le povestesti nepotilor (daca mai apuci).
Asa se considera astazi ca iti traiesti viata. Ne bucuram de mici clipe de placere cu efecte inzecite asupra anilor de dupa prima tinerete. “De unde atatea pacate, maica. Ca pe vremea mea nu era lumea asa nebuna”se mai intreaba vreo babuta nedumerita. Eh, mamaie, nu sti matale cum e sa iti traiesti viata! Ne distram, ne traim viata 50-50 ( Jumate chefuim , jumate ne-o jelim, dar pana una alta “Carpe diem”!)
Posted by CrisTina in 19:21:57 | Permalink | Comments (2)

Thursday, March 20, 2008

Mania “iEmo”

E foarte trendy sa fi emo. Ca sa respecti traditia trebuie sa adopti nu doar un stil vestimentar de genul sweet-punk ci si o atitudine… emo. Sa aflam totusi etimologia termenului “emo” De fapt el provine de la cuvantul “emotional” si desemeaz un subgen de punk hardcore originar din Washington (1980). Suferind diverse modificari de-a lungul a 2 decenii, termenul a continuat insa sa desemneze UN STIL MUZICAL (de la prestatii emotionale - cu sensul de exprimare a duritatii vietii, la muzica cu mesaj social si politic). Emo presupune de fapt un adevarat trend in moda (nu are rost sa intru in detalii) dublat de o atitudine neEmo. Adica majoritatea “emoistilor” asculta muzica “emotionale” fara sa o simta cu adevarat. Doar pentru ca e la moda sa fie emo par sa resimta si ei problemele confratilor emo de pretutindeni.
Parerea mea e ca agest gen muzical, ca toate de altfel, trebui sa se potriveasca cu ascultaorul pe dinauntru, nu pe dinafara. Muzica trebuie simtita pentru a fi ascultata(cu adevarat).Or, niste pustani maniaci cu freze “mishto” care acasa asculta manele,pop sau orice fel de muzica comerciala nu pot fi emo. De fapt termenul de emo se rezuma doar la outfit si fotografii facute “de sus”.

P.S: Nu vreau sa se inteleaga ca as avea ceva impotriva/pro ascultatorii acestui gen. Ceea ce vreau sa exprim este faptul ca ei asculta nu muzica, ci glasul trendului. Peace!

Posted by CrisTina in 19:05:30 | Permalink | Comments (4)

Tuesday, February 26, 2008

Scurta pledoarie “Fuck Valentine’s Day”

S-o luam cu inceputul. Au americanii fast food? Au, deci trebuia sa avem si noi. Au britanicii taxiuri galbene?Au, deci trebuia sa avem si noi. Au americanii Valentine’s Day? Da, pai hai sa copiem si asta, ca doar suntem si noi… romani.
Nu vad sensul acestei euforii permanente, simtita pana si in reclame si de la oameni … eh sa le zicem “mai cu scaun la cap”. Nu vad de ce ne doare pe noi de o sarbatoare, care nici macar nu e nationala? Explicatia - Suntem si noi, de in randul lumii. Cresc vanzarile de ciocolata si de cuddle toys la americani cu 89.98% , e clar ca trebuie sa creasca si la noi. Innebunesc femeile sa cumpere lenjerie roz si rosie si iau cu asalt mall-urile, normal ca trebuie sa se intample si la noi, ca sa “fim in randul lumii bune”. Asa sta pe scurt treaba cu Valentine’s Day.
Partea mai proasta e ca e un deosebit prilej sa mai secatuiasca putin buzunarele (si asa suieratoare) ale unora. Dar, na, trecem peste artificiul asta financiar, ca doar o data pe an e Valentine’s Day, nu? Ca doar iubirea e unul dintre cele mai minunate sentimente, ce nu poate fi explicat sau transpus in cuvinte. Dar oare intr-o banala zi poate fi cuprinsa?
Posted by CrisTina in 18:46:42 | Permalink | Comments (4)

Saturday, February 9, 2008

“Prostii sunt mai fericiti”

Afirmatia nu imi apartine ci este a unui coleg. Mi s-a parut “atractiv” si trebuia sa dau replica pe blog.
Sunt partial de acord cu ea. Dar pentru a clarifica totul este necesar sa definim notiunea de “prost”. In general oamenii inteleg prin prostie un IQ sub medie si/sau incapacitatea de a rezolva probleme, de a te descurca in situatii mai mult sau mai putin grele. Bineinteles acest termen poate cunoaste o multime de interpretari , in functie de persoana, de conceptiile, parerile, ideile ei. Este unul dintre acele cuvinte care desemneaza o trasatura ce permite interpretari subiective diferite, dar totodata acceptate ca fiind posibile.
Eu consider ca “prostii” (desi nu imi place sa folosesc termenul  tocmai pentru ca are o acceptiune prea larga ca sa poata fi inteles corect) sunt mai fericiti. In viziunea mea prost = orb = superficial. A fii prost inseamna sa fi atat de strans legat de lucrurile superficiale, fugitive incat sa nu “vezi” viata asa cum e ea, cu necazuri, cu adevarate bucurii, cu prioritati etc. Normal ca esti fericit, fiind atat de “orb”. E simplu sa traiesti intr-o lume care se reduce la placerile si dorintele tale. E si mai simplu sa nu iti pese, sa iti vezi doar necesitatile, doar partile bune, usoare, partile light… Dar ce fericire e asta? E drept pentru persoana in cauza e o fericire adevarata, profunda, caci ea simte momentul, gusta viata fara griji. Pentru cei din afara, aceasta fericire poate parea falsa, neadevarata. Tocmai pentru ca e nascuta din orbecaiala prin viata, din filtrarea ei. Ce-i drept nu o poti numi fericire, e de-a dreptul superficiala (ca si cei care o simt) insa pentru “prosti” ea e gustata ca fericirea autentica asa cum si pentru ceilalti “mai profunzi” fericirea lor ideala e simtita autentic.
Uneori lucrurile simple dar subtile iti dau mai mult de furca decat cele complicate dar banale. Tocmai aceste lucruri simple alcatuiesc fericirea reala. Dar ele sunt vazute de un “prost” drept inoportunitati, ocazii numai bune de a rata “pretioase” clipe din viata.
Ramane la latitudinea fiecaruia felul in care sunt vazute si simtite. Cert e ca pentru timpurile de astazi e mai bine sa fi “prost”…
Posted by CrisTina in 11:38:24 | Permalink | Comments (5)

Saturday, January 19, 2008

De ce imi place filozofia

Ca stiinta (impropriu poate, numita stiinta, caci de fapt ea defineste conceptul de stiinta in moduri contradictorii), filozofia se ocupa cu incercarea de a raspunde la intrebarile ce au framantat omenire inca de la inceputurile ei, intrebari despre viata, fiinta, eu, adevar, timp etc. De multe ori filozofiei i se atribuie echivalentul “intelepciune”.
De ce intelepciune? Pentru ca numai rasfoind o carte de filozofie sau doar un succint studiu al vreunui mare titan al filozofiei o sa descoperim ca nici un filozof nu a ajuns la o definitie clara, concisa sau la vreo demonstratie exacta si imuabila a tuturor conceptelelor lansate.Si atunci cum putem numi un filozof intelept cand nu a facut decat sa aduca si mai multe intrebari care graviteaza in jurul alteia? Raspunsul vine tocmai in capacitatea acestor mari oameni (filozofii) de a sesiza ca de fapt omenirea nu va putea cunoaste niciodata toate raspunsurile la aceste intrebari. Si atunci ce rost mai are sa ne mai tulburam incercand sa le explicam? Aici e, consider eu, frumusetea filozofiei: sa fi capabil sa te incumeti sa rezolvi unele dintre cele mai mari enigme ale omenirii stiind ca nu o sa poti face niciodata asta. De fapt filozofia iti starneste setea de cunoastere, sete ce nu va fi niciodata astamparata, pentru ca nu poti afla niciodata toate adevarurile universului.
Ceea ce e cu adevarat remarcabil in filozofie este ca ea este stiinta ce defineste stiinta. In general acest termen trimite cu gandul la exactitatea cu care o disciplina inglobeaza informatii referitoare la anumite fenomene. Filozofia este, daca vreti, o stiinta inexacta. La nivel semantic este o contraditie a termenilor necesara pentru a explica de fapt ce inseamna filozofia. 
Ea are concepte, ideei care se pot aplica cu usurinta in viata reala (in sensul ca suna logic) insa pe de alta parte multitudinea curentelor si teoriilor (de multe ori contradictorii) sunt bulversante. Spun “sunt” si nu “par” pentru ca ele se contrazic uneori profund insa toate PAR reale, logice. De aceea filozofia (nu) e o stiinta: pentru ca e antitetica. E simpla (aparent), dar complicata facandu-te sa te pierzi in hatisurile ei. E intesata de teorii care se opun, de teze si antiteze care compun… sinteze.
De aceea imi place filozofia. E indeajuns de simpla ca  sa o intelegi dar suficient de complicat de patruns.
Posted by CrisTina in 20:02:19 | Permalink | Comments (4)

Thursday, December 27, 2007

What if…?

Ce ar fi fost daca… ?
De multe ori gandurile noastre incep (sau se incheie) cu aceasta intrebare. Sa vorbim putin despre timp. Ca si fiinte umane ne punem intrebari ce tin de timp. Insusi timpul l-am “divizat”, avem ciclul ireversibil “trecut - prezent - viitor”, am inventat ceasuri, cunoastem notiunea de “an”, “ora”, “secunda” etc. Dar de fapt, ce e timpul? In filozofie intalnim ideea referitoare la faptul ca (citez) “nu exista trecut, prezent sau viitor”. Luand-o logic asa este. Trecut nu exista pt. ca e ceva ce a trecut si nu mai e, viitor - vorbim de ceva ce inca nu exista (si nu avem certitudinea ca acel viitor o sa existe - de exemplu nu am certitudinea ca desi in orar am prima ora matematica, chiar voi face ora de matematica) iar prezentul e atat de scurt incat nu il “constientizam”. Timpul , in sensul cel mai comun folosit, reprezinta o perioada limitata din existenta noastra segmentata, matematizata , impartita dupa reguli. Natura fiintei umane cere ordine. Vedem un lemn, o bucata cu forma neregulata care nu reprezinta ceva anume, insa o asociem cu un chip, cu un obiect etc. Norii - nu intruchipeaza iepurasi, fete zambitoare sau caini, noi vrem sa ii vedem asa.
Revenind la “Ce ar fi fost daca…?” De multe ori ne imaginam ce intorsatura ar fi fost in timp daca anumite lucruri (nu) s-ar fi intamplat. De cele mai multe ori ne intrebam astfel in urma un esec sau a unei dezamagiri. Atunci cand cautam solutii sau diferite rezolvari tindem sa ne intrebam acest lucru. Cum ar fi fost daca anumite persoane nu ar fi existat, daca anumite fapte nu s-ar fi intamplat, daca anumiti oameni nu ar fi murit, daca as fi trait acum X ani… daca nu as fi avut alt corp? Sunt intrebari care se ivesc in mintea noastra la un anumit moment al existentei noastre. Mai ales atunci cand observam o discrepanta intre trecut prezent, discrepanta datorata de cele mai multe ori unor fapte sau evenimente car ne-au afectat intr-un fel sau altul existenta. De exemplu: fratele mai mare s-ar putea intreba: “Cum ar fi fost daca fratele  meu (mai mic, normal) nu ar fi existat? Dormeam acum singur in camera? Aveam eu toate jucariile?
Acest exemplu nu face decat sa usureze intelegerea acestui text, care poate parea dificil de inteles tocmai datorita stilului poate prea general. Tu te-ai gandit ce ar fi fost daca…?
Posted by CrisTina in 15:25:31 | Permalink | Comments (4)

Friday, December 21, 2007

Din seria MAXIME si AFORISME PERSONALE…

Una dintre pasiunile mele e sa inventez maxime. “Inventez” e totusi un termen prea abstract si parca superficial pentru acest tip de… hobby. Deci cuget asupra unor probleme generale sau a unor exemple si las sa “curga” cuvintele…
Sa incepem cu una in engleza…

  • If you want permanent joy accept everything around you . Don’t think deeply! This will ruin everything showing the real face of the things.
  • Let’s show kindness to those who destroy us through their actions and burry us through their words, shall we?
  • Ugliness in the eyes of beautiness is laughable. Beautyness in the eyes of ugliness is painful…
  • Merita sa fi bun cu cine iti arata bunatate, dar astazi daca ar fi sa urmam regula, ar trebui sa fim niste fiare nemiloase. Urmeaz-o si te vei conforma societatii, incalc-o si curata-ti constiinta!
  • Poti fi o fiara insetata de sange, un sarpe veninos dar niciodata nu vei reusi sa ranesti mai mult decat un om
  • Ca sa faci rau cuiva nu trebuie sa te inspiri de niciunde altundeva decat din propria existenta. E de ajuns sa fi om ca sa ii poti ranii pe ceilalti…
  • Inchide ochii, priveste-te pste un deceniu. Daca nu iti place ceea ce vezi schimba ceva la tine. Daca iti place ce vezi gandeste-te mai bine cate ai schimbat pentru asta.
    Nu faptele in sine, caci ele se sterg, nu pozele caci ele se pierd, ci amintirile te pot dobori cand nici nu te astepti.
  • World is just black and white. Only through our eyes it becomes coloured…
  • Frumusetea e un dar si un blestem totodata. E un dar pentru posesori si un blestem pentru cei mai … putin norocosi…


Posted by CrisTina in 15:22:20 | Permalink | Comments (5)

Sunday, December 2, 2007

Complexele umane - multiple si frecvente

Complexele - sunt asa zisele defecte care determina un sentiment (si uneori si o atitudine) de inferioritate. Complexul ia de cele mai multe ori forma de inferioritate si este de fapt o stare psihica , o stare latenta care declanseaza sentimente de inferioritate. La prima vedere pare ceva simplu,usor de rezolvat. De fapt eliminarea acestora nu este chiar asa usoara. Complexele pot avea repercusiuni pozitive, in sensul ca devin piste motivationale care faciliteaza efectuarea unei anumite activitati in scopul imbunatatirii ei (Exemplul des intalnit: Invat mai mult ca sa arat ca pot mai mult decat colegul / a). Insa complexele pot influenta negativ o persoana. Dictionarul de psihologie ofera in acest caz o explicatie pentru cazuri mai profunde. Cand o persoana este (prea) marcata de complexele ei de inferioritate , acestea au un efect ,in multe cazuri,  destul de observabil asupra acesteia. Ele pot determina modificari comportamentale si chiar influentarea conceptiilor si parerilor anterioare ale respectivei persoane. Poate unul dintre cele mai intalnite cazuri este cel al slabirii. Fata plinuta, de-a dreptul complexata decide sa slabeasca apeland la metode “hitleriste” , pana ce fara sa isi dea seama poate trece pragul devenind anorexica sau bulimica. Mai mult isi schimba radical conceptia despre viata, prioritatea ei devenind “satisfacerea” cantarului si incadrarea in canonul (personal) de frumusete. In general aceste complexe modifica vizibil atitudinea si comportamentul unui om in sensul ca acesta devine mai pesimist, negativist si extremist. (Studiile arata ca femeile cu varsta intre 14 si 30 sunt cele mai predispuse la anorexie si bulimie)
Dar care este de fapt cauza acestor complexe? Nemultumirea de sine, neinzestrarea de la natura, sau societatea actuala? Este clar ca societatea are o influenta majora. Putem observa schimbar semnificative atat in randul mentalitatii umane cat si in randul mai multor elemente (obiceiuri , canoane de frumusete, ideea de egalitate etc.) Toate ne influenteaza, ne indoctrineaza idei si pareri care se pliaza pe deficitele (fizice si psihice) ale fiecaruia dintre noi determinand asa zisele complexe. Nemultumirea de sine este normal o cauza. Faptul ca nu esti lasat asa cum vrei este dureros, chiar mai dureros decat se vede sau se crede. Intr-o societate in care suntem bombardati cu mesaje ce promoveaza tot mai mult produsele ei aceasta incapacitate (de a fi asa cum vrei ) se resimte la tot pasul.
Aproximativ 90% din populatia mondiala are cel putin un complex. La unii este mai evident (asa il considera , ii dau mai multa atentie), la altii este doar un fleac.  Inca din vremurile cunoasterii ca fiinta rational si capabila de actiuni mai evoluate decat hranire si perpetuarea speciei, omul a cautat si incercat se redea ideea perfectiunii. De-a lungul istoriei au existat perioade filozofice, artistice (precum Iluminismul, Renasterea) in care perfectiunea era reprezentata dintr-un punct de vedere sau altul (de exemplu se considera perfect omul rational, invatat sau femeile cu forme rubensiene). Astazi , de fapt trecem printr-o noua epoca a perfectiunii . Istoria demonstreaza ca este un perpetuum continuu, totul se repeta. Numai ca perfectiunea astazi inseamana silicoane, 90-60-90 si capacitatea de a “scapa basma curata fraierind pe cine se poate” si castigand bani din… nimic…
Posted by CrisTina in 20:06:42 | Permalink | Comments (4)

Tuesday, November 27, 2007

Lumea … astazi

Ce e lumea astazi? Parerea mea: exista 2 posibilitati.
La nivel superficial lumea e mult mai buna ca in trecut. Oamenii sunt deschisi la noi oportunitati si ideei, mai flexibili, mai sociabili si mult mai independenti. Asta e , normal partea roz, sau viziunea opaca sa zicem asa.
Privita in detaliu, lumea are o nuanta ceva mai negativa. Suna de-a dreptul dezamagitor insa suntem o rasa de profitori, materialisti si nu in ultimul rand cei mai distructivi. Banii ne guverneaza, placera personala este o prioritate si nu ne mai pasa de nimic din jur atata timp cat nu primim nimic in schimb de la acel ceva. Sistemul recompensei nu mai este o caracteristica puerila ci acum, adaptat a devenit mai mult decat o obisnuinta inofensiva. Sa luam un exemplu : Oferim ajutorul unei persoane numai daca avem ceva de castigat de pe urma ei. Cea mai cunoscuta exemplificare: Suntem politicosi cu profesorii (desii de multe ori ne vine sa le adresam cuvinte nu tocmai “academice”) sperand sa nu stricam relatia cu ei pentru ca ne pasa notele. Sunt si multe alte exemple : de la celebra casatorie dintre milionarul schizofrenic trecut de jumatate de secol si tinerica de 18 - 19 ani , frumoasa si … desteapta (in sensul ca s-a orientat bine cu privire la “prada” pe care a pus mana) .
“Prieteni” de ani te uita intr-un moment in care nici nu te astepti. Brusc, iti sunt straini. Iar pentru ei nu mai esti decat un alt om , obisnuit , fara nici un trecut de amintiri in spate. Mame avorteaza copii nedoriti, conceputi in momente de neglijenta si aruncati cu acelasi sentiment de neutralitate. Daca se mai intampla, nu ezita sa o faca a doua oara, caci ele devin demiurgii nenascutilor atat d.p.d.v fizic precum si d.p.d.v. decizional.  Criminali ucid semeni pentru un pumn de bani. Copii isi abandoneaza parintii in azile ca pe animale date la adapost. Politicieni iau ca mita carnati si slanina. Analfabeti ocupa functii care poate , in mod cinstit, ar fi fost ale oamenilor care au pierdut ani buni studind.
Fi bun cu cine e om cu tine! Cam asa suna proverbul. Adevarat, nu? Hai sa aratam bunatate semenilor caci asa e … uman. Mai e valabil in zilele de astazi? Nu prea. Hai sa urmam totusi regula. Hai sa fim buni cu cei care ne intorc spatele. Sa fim buni cu cei care ne pun bete in roate, cu cei care se prefac a ne fii prieteni pentru a putea mai tarziu sa dea lovitura “sub centura”. Sa fim buni cu cei care ne prin simple fapte ne ruineaza, prin cuvinte ne ingroapa.
Toate sunt doar cateva exemple din ceea ce am ajuns astazi, ca oameni. Sa fie oare societatea de vina? Posibil. Dar toate pornesc de la noi. Noi avem puterea sa spunem DA sau NU, sa ne opunem , sa contrazicem , sa acceptam. Vom putea face asta numai cand ne vom cunoaste si intelege mai bine prioritatile si valorile. Pana atunci o sa dureze mult si bine.
Posted by CrisTina in 19:23:41 | Permalink | Comments (5)